jump to navigation

INFOTRIP RASNOV 28 februarie – 1 martie 2012, ziua 1 March 10, 2012

Posted by agentiaploutos in Pe unde ne-am plimbat....
add a comment

                   Primaria orasului Rasnov, prin Domnul Primar Adrian Ioan Vestea si Asociatia Rosenau Turism, prin Domnul Presedinte Constantin Ungureanu ne-au facut placuta surpriza sa organizeze un infotrip la Rasnov , in “Orasul Rozelor”, cum frumos l-au numit organizatorii. Scopul acestui infotrip a fost cunoasterea si promovarea zonei Rasov ,dezvoltarea turismului in zona si promovarea pensiunilor agroturistice de aici. Infotripul s-a desfasurat în perioada 28 februarie – 01 martie 2012 si dupa aceste zile petrecute alaturi de gazdele noastre primitoare am cunoscut cum au spus chiar dansii in invitatie : “ peisaje incantatoare, vestigii istorice repuse in valoare “ dar si traditii pastrate cu sfintenie de sute de ani”. Pe parcursul infotripului s-au legat prietenii, s-au incheiat contracte si s-au pus bazele unor viitoare colaborari benefice tuturor , cum si-au propus organizatorii in amabila invitatie pe care ne-au transmis-o.

          In buna desfasurare a infotripului s-au implicat si organizatiile de profil :ANAT Romania, reprezentat de către doamna Corina Martin si ANAT Republica Moldova, reprezentat de către Sevastian Botnari .

               “Documentar, denumirea Râşnovului apare prima dată în anul 1331 sub forma româno-slavă de Rosnou, iar ulterior sub formele de Roşnow (1343), Rasnow (1337) apoi, Roșinov (1377), Rosarum (1388). Denumirea de Râșnov are la bază cuvântul „roz” care înseamnă trandafir, atât în limba latină, cât și în limbile slavă şi germană în epoca medievală trandafirul fiind ales ca emblemă a oraşului.”(Wikipedia)

 

Prima zi – Infotrip Râşnov

Am ajuns în Râşnov în jurul orei două după-amiază şi am fost cazată chiar la pensiunea domnului Ungureanu, Casa Râşnoveana, pe strada Teiului la câteva minute de mers pe jos de centrul oraşului Râşnov. Am fost cazată intr-una dintre cele 6 camere ale pensiunii. Destul de spaţioase, cu băi proprii, camerele dau un sentiment de „acasă”, un sentiment confortabil la care revii cu plăcere. Restaurantul era intr-o clădire separată şi, cu o capacitate de 24 de locuri, servea minunate bucate tradiţionale româneşti şi o cafea excelentă la micul dejun.

La ora trei şi un pic grupul s-a strâns în centru oraşului, în faţa primăriei de unde am plecat spre Cetatea Râşnov. Pe drum am făcut o scurtă oprire la pensiunea Valea Cetăţii unde am stat la un vin fiert şi o vorbă. Am cunoscut reprezentanţii ANAT Romania, doamna Corina Martin, şi ANAT Republica Moldova, Sevastian Botnari, prezenţi la acest infotrip, dar şi membrii agenţiilor romane şi moldoveneşti. După scurta prezentare şi motivare a acestui infotrip am vizitat pensiunea. Cu 11 camere, 8 camere simple cu un pat, 2 camere duble cu un pat matrimonial si un pat simplu şi 1 camera speciala cu două paturi duble, pensiunea construită în totalitate din lemn este locul idea pentru cei ce caută liniştea şi atmosfera unei cabane veritabile.

Nu mult după aceasta eram la cetatea Râşnovului împreună cu domnul Ungureanu, cel care a organizat acest infortrip, şi cu restul grupului, membrii ANAT România şi ANAT Republica Moldova. Deşi era destul de frig, vizitarea cetăţii a fost o activitate foarte interesantă. Ghidul nostru în cetate a fost chiar fiul domnului Ungureanu care, deşi eram un grup numeros, a reuşit să ne arate şi să ne povestească tuturor despre istoria cetăţii.

Cetatea Râşnovului este una dintre cele mai bine păstrate cetăţi ţărăneşti din Transilvania şi a fost construită în secolele 13-14 de către locuitorii aşezării cu acelaşi nume, cu scopul principal de se apăra împotriva atacurilor tătarilor. În vremea atacurilor, oamenii se baricadau în cetate unde aveau alimente, apă şi tot ce le trebuia să poată rezista şi câteva luni sub asediu. Legenda spune că fântâna din interiorul cetăţii a fost construită de doi prizonieri turci care au săpat la ea timp de 17 ani iar pe pereţii acesteia ei au scris verseturi din Coran care sunt vizibile şi în ziua de astăzi. Fântâna are o adâncime de 143 de metri şi era o sursă de apă interioară ce făcea ca oamenii să reziste foarte mult timp sub un asediu, ceea ce a dobândit cetăţii faima de cetate necucerită. Din punctul cel mai înalt al cetăţii, în zi senină, se poate vedea pe o întindere imensă, oraşul Râşnov la baza cetăţii, oraşul Cristian nu foarte departe şi întreaga câmpie până la munţi. Construită pe un deal înalt, cetatea Râşnovului era un punct de observaţie ideal, invadatorii fiind văzuţi de la o mare depărtare.

 

După vizita la Cetate, grupul nostru a plecat spre peştera Valea Cetăţii. Recent deschisă publicului, peştera se afl la 1,5 kilometri distanţă de Cetatea Râşnovului. Drumul până la peşteră pornşte din şosea şi urcă pe un drum destul de lin pe o porţiune de 500 de metri până la intarea în peşteră. În fiecare sâmbată de la ora 17 poţi asculta un concert în Sala Mare a peşterii. Concertele sunt susţinute de Academic Clarinet Cvartet (Filarmonica Braşov). Pereţii peşterii sunt foarte albi datorită calcarului, peştera fiind una dintre puţinele peşteri active care se viziteză. Sistemul de iluminat este secvenţial ceea ce face ca descoperirea peşterii să se facă treptat de către grup astfel încât acesta să se poată concentra şi observa formaţiunile peşterii pe rând. Pestera Valea Cetatii are o lungime totala de aproximativ 168 m, pe galeria principala (cea situata intre cele doua intrari), si alti aproximativ 100 metri care strabat galerii secundare. Cu o inaltime de peste 10m, din „Sala Mare”, pornesc in toate directiile nu mai putin de 8 galerii secundare de diferite marimi. Pestera Valea Cetatii a fost declarata Zona naturala protejata de interes national si monument al naturii.

 

După vizita la cele două atracţii turistice, grupul nostrum a avut o întâlnire în sala de cinema a oraşului Râşnov cu domnul primar Adrian Veştea. Un primar tânar dar ale cărui eforturi au făcut ca oraşul Râşnov să fie din nou pe harta turistică a României. Înmulţirea locurilor de cazare, atragerea investitorilor străini cât şi intense promovare a oraşului a făcut ca numărul vizitatorilor să crească spectacular în ultimii ani.

 

In jurul orei 7 seara ne-am întors fiecare la pensiunile la care am fost cazaţi că ne ne pregătim de masa de seară. Aceasta a avut loc la pensiunea Pănicel. Amplasat pe DN 73A Brasov-Bran la 2 Km de orasul Rasnov si la 0,5 km de Drumul National, pe un drum de tara accesibil pe toata durata anului. Panicel se afla la 7 km de Bran, 9 km de Poiana Brasov precum si in apropierea Cetatii Medievale Rasnov. Restaurantul încăpător ne-a primit pe toţi. Mâncarea a fost delicioasă şi vinul ne-a incâlzit sufletele precum şi fantastica interpretare a uneia dintre finalistele concursului Mamaia copiilor. O voce excepţională care ne-a fermecat pe toţi.

 

This slideshow requires JavaScript.

 

 

 

Advertisements

Trofeul Someleriei March 5, 2012

Posted by agentiaploutos in Vorbe....
add a comment

Sâmbătă, 25 februarie 2012 a avut loc, la Hotel Ramada Majestic in salonul I.L. Caragiale, Trofeul Someleriei, marea finală. Invitaţii au fost serviţi cu aperitive şi cu diferite feluri de vin. După ce toţi invitaţii s-au strâns, a început conferinţa de presă ce a ţinut in jur de jumatate de oră în care au fost prezentaţi semi finaliştii, prezenţi şi ei la eveniment, împreună cu cei trei finalişti. După câteva cuvinte ale organizatorilor şi a prezentatorului, concursul propriu-zis a început.

Pe rând, fiecare concurent a urcat pe mica scenă şi a fost supus la trei probe şi pentru ca să fie fairplay, ceilalţi finalişti nu au fost prezenţi în sală.

Prima probă a constat în identificarea greşelilor dintr-un meniu, fie ele ortografice sau alăturări greşite de feluri de mâncare şi băuturi. Pentru această probă fiecare concurent a avut la dispoziţie patru minute.

Pentru cea de a doua probă a fost nevoie de doi voluntari din public care erau rugaţi să ia loc la o masă ca la restaurant şi să comande un vin. Proba a constat în testarea abilităţilor de pregătirea unei decantări cu toate instrumentele necesare şi efectuarea acesteia înrtr-un timp de şapte minute.

Cea de a treia şi ultima probă a pus accentul pe cunoştinţele şi pe simţurile olfactive şi gustative ale concurenţilor. Ei au avut de identificat patru tipuri de vin, două albe şi două roşii şi trei tipuri de băuturi spirtoase. Despre primele patru băuturi ei au fost nevoiţi să dea cât mai multe informaţii, despre aciditate, despre arome, temperatura optimă de servire chiar şi să le încadreze într-o anumită categorie alături de alte soiuri de vin şi să dea exemple cu ce fel de mâncare diferitele vinuri s-ar potrivi. Pentru această probă, concurenţii au avut la dispoziţie 10 minute.

Întregul concurs a fost fascinant, cunoştinţele concurenţilor despre vinuri m-au uimit. Dintre toate probele, cea de a treia a avut cel mai mare impact asupra publicului. Din doar două-trei gesturi simple ca mirositul şi gustatul, concurenţii ne-au spus despre fiecare eşantion o întreagă poveste. Identificarea componentelor ce au fost folosite la producerea vinului, precum banane sau fructe de pădure până la soiul de struguri au făcut pe mulţi, cred eu, printre care şi pe mine, să-şi schimbe total părerea şi probabil să uite tot ce credeau ei că ştiu că înseamnă să fi un „degustător” de vinuri.

This slideshow requires JavaScript.

Infotrip Arges, 20 decembrie 2011 March 2, 2012

Posted by agentiaploutos in Pe unde ne-am plimbat..., Vorbe....
add a comment

Pitesti – centrul economic, politic, administrativ al judetului vizitat, al judetului Arges. Pitesti- inima turismului argesan.

Piteștiul a fost reședința temporară a voievozilor Basarab Țepeluș cel Tânăr, Mihnea cel Rău și Vlad cel Tânăr.

Orașul s-a dezvoltat în mod gradat, de la sat și târg ajungând la titlul de oraș, dobândit la începutul secolului al XIV-lea. Prima atestare documentară datează din 20 mai 1388 când domnul Mircea cel Bătrân întărește Mănăstirea Cozia, „o moară în hotarul Piteștilor”. Atestarea documentară de la 1388 a făcut din Pitești, alături de Câmpulung, Curtea de Argeș, Brăila și Slatina, unul dintre cele mai vechi târguri. Prima menționare a Piteștiului ca oraș apare la 1 aprilie 1510, într-o carte a lui Vlăduț. Cancelaria Domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521) a emis la 22 noiembrie 1517 un hrisov în care este semnalată existența curților domnești la Pitești. Hrisovul se încheia astfel: Și eu Moisi scriitor, care am scris în noile curți din orașul Pitești…

In prezent, Pitestiul atrage turisti din tara si din strainatate prin evenimentele, festivalurile organizate aici. Celebra este Simfonia lalelelor care se desfasoara in fiecare primavara , anul acesta fiind a 35 editie.

Ignatul la argeşeni.

Când intri pe poarta spre zona în care se desfăşoară sărbatoarea Ignatului parcă păşeşti într-o altă lume, un salt spre trecutul plin de tradiţii al Munteniei. De la poarta de lemn frumos sculptată te întâmpină un cor de copii îmbrăcaţi în costume popular şi cu nişte voci de îngeri. Cântecele specifice de sărbătoare răsună în toată curtea.

 

În doar câţiva paşi, mirosul îţi este asaltat de o mulţime de produse tradiţionale din porc. Fiecare masă este doldora de porcării şi o ţuică fiartă de îţi merge drept la inimă. Două ciaune imense, fiecare pe propriul lor foc de lemne sfârie pline cu sarmale şi mămăliguţă acum făcute. Întreaga sărbătoare abundă de sorici proaspăt pârlit, jumări numai bune de mâncat, piftii de diferite mărimi, cârnăciori şi chiar un imens peşte la cuptor făcut după reţetă tradiţională. Pe langă ţuiculiţă fiartă, poţi servi şi un vi la fel de fiert sau un vin alb la rece.

Toată lumea pare ruptă de problemele de zi cu zi şi petrec împreună câteva ore într-o atmosferă parcă desprinsă din poveştile noastre de demult.

Sarbatoarea traditional romaneasca Ignatul se afla la a treia editie in judetul Arges. Primele doua editii s-au desfasurat la Cornul Vanatorului in padurea Trivale din Pitesti.A treia, la care prin bunavointa D-lui Dumitru Botila, Presedintele Asociatiei Profesionale de Turism si Alimentatie Publica cu Vocatie Europeana Pitesti, am fost invitati , s-a organizat la Complexul Turistic Valea Ursului Bascov.

Pensiunea valea Ursului, recent modernizata cu fonduri SAPARD este situate in comuna Bascov, pe DN Pitesti- Rm. Valcea, la liziera unei stravechi paduri de foioase. Are o capacitate de 20 de locuri dispuse in 7 dbl si 3 apt. Toate camereleau bai proprii, TV, radio, telefon, apartamentele au minibar, canapea extensibila si fotolii. Pensiunea detine o baza de relaxare, sala de fitness, sala de auditii, teren de sport.

Restaurantul classic are o capacitate de 200 de locuri si o terasa cu 80 de locuri, construita in stil rustic.

Muzeul Judetean

.

Pitesti  - centrul economic, politic, administrativ al judetului vizitat, al judetului Arges. Pitesti- inima turismului argesan.

Piteștiul a fost reședința temporară a voievozilor Basarab Țepeluș cel Tânăr, Mihnea cel Rău și Vlad cel Tânăr.
 Orașul s-a dezvoltat în mod gradat, de la sat și târg ajungând la
titlul de oraș, dobândit la începutul secolului al XIV-lea. Prima
atestare documentară datează din 20 mai 1388 când domnul Mircea cel Bătrân întărește Mănăstirea Cozia, „o moară în hotarul Piteștilor". Atestarea documentară de la 1388 a făcut din Pitești, alături de Câmpulung, Curtea de Argeș, Bră ila și Slatina, unul dintre cele mai vechi târguri. Prima menționare a Piteștiului ca oraș apare la 1 aprilie 1510, într-o carte a lui Vlăduț. Cancelaria Domnitorului Neagoe Basarab
 (1512-1521) a emis la 22 noiembrie 1517 un hrisov în care este
semnalată existența curților domnești la Pitești. Hrisovul se încheia
astfel: Și eu Moisi scriitor, care am scris în noile curți din orașul Pitești… In prezent, Pitestiul atrage turisti din tara si din strainatate prin evenimentele, festivalurile organizate aici. Celebra este Simfonia lalelelor care se desfasoara in fiecare primavara , anul acesta fiind a 35 editie.

Infotrip Arges, 19 decembrie 2011 March 1, 2012

Posted by agentiaploutos in Pe unde ne-am plimbat..., Vorbe....
add a comment

A doua zi de info incepe la 9 ca de obicei, ghidul pe baricade, zambitor, pus pe sotii, tot ca de obicei. Un frig de “crapau pietrele”.

Muzeul Golesti

In ziua de 19 decembrie 2011 micul nostru grup avea planificat o excursie la cateva puncte turistice din apropierea orasului Pitesti. Micul dejun l-am luat la pensiunea Cornul Vanatorului, ca si in celelalte dimineti, prin bunavointa domnului Botila. Frigul resimtit la plecarea inspre atractiile turistice s-a accentuat de cum ne-am dat jos din microbuz in fata muzeului Golesti. Dardaiam cu totii citind panoul turistic afisat imediat dupa intrarea pe domeniul muzeului cand am fost intampinati de cel ce avea sa ne fie ghid.

Un barbat tanar si plin de energie asupra caruia frigul parca nu actiona. Ne-a intampinat cu un zambet larg si sincer ce transmitea dorinta de as impartasi cunostintele cu noi. Pasiunea cu care ne povestea despre istoria familei Golescu, despre obiectele detinute de muzeu, despre micile intamplari din trecut care nu sunt consemnate in cartile de istorie ne-au incalzit sufletul si ne-au facut sa uitam de frigul crunt ce matura peste noi in zona libera a muzeului.

Barbat intelept ce stia nu numai sa explice dar si sa isi sustina punctul de vedere in discutii cu argumente viabile si usor de inteles de catre toata lumea, calitate dovedita cand a intrat intr-o polemica politica cu unul dintre membrii micului nostru grup ce impartasea o alta viziune asupra politicii actuale a Romaniei.

Un ghid foarte bun care ne-a impresonat pe toti cu placerea cu care isi face meseria.

Muzeul Goleşti se află în localitatea Ştefaneşti din judeţul Argeş. A fost înfiinţat în anul 1939 de către Carol al II-lea. Muyeul îşi despăşoară activitatea pe domeniul pe care se afla, în trecut moşia familiei Golescu din care şi astăzi rămân în picioare principlala casă şi cîteva anexe. Expoziţiile prezente în interiorul muzeului Golescu au ca inspiraţie arta şi istoria familiei Golescu în mare parte, istoria meşteşugăritului şi al civilizaţiei româneşti din secoloul al XIX-lea.

În clădirea principală, conacul, majoritatea obiectelor expuse sunt de pe vremea lui Dinicu Golescu şi chiar anterior acestuia prin diferite obiecte reprezentând mmoşteniri de familie. Tablouri, tapiţerie, ustensile şi cărţi valoroase pot fi văzute în interiorul casei.

În clădirile dedicate artei meşteşugăreşti putem vedea ustensile foarte vechi folosite de către ţărani la descurcarea lânii sau la tăbăcirea pieilor până la împletitul nuilelelor pentru coşuri de fructe sau pentru prinderea animalelor sălbatice. Locul este încărcat de istorie, de la potcovit la tăiatul lemnelor, la ţesut şi prelucrarea metalelor, unele metode şi unelte învechite, dar şi câteva care, perfecţionate, funcţionează şi în ziua de astăzi.

În partea de aer liber a muzeului întâlnim o colecţie de viţă de vie şi pomi fructiferi, dar şi case specifice diferitelor zone. Toate sunt grupate sub forma unui sat românesc ce pune în evidenţă prinicpalele zone viticole şi fructifere ale ţării.

Sustin ideea ca un obiectiv turistic fara un ghid bun face ca acel obiectiv sa fie mult mai putin inteles si admirat, Muzeul Golesti imi va ramane o amintire placuta si astept cu narabdare o zi mai calduroasa pentru a-l vizita din nou!

Campulung Muscel si Manastirea Negru Voda.
Orasul Campulug Muscel este cunoscut drept prima reședință domnească din Țara Românească, aici își are originea primul document cunoscut în limba română, Scrisoarea lui Neacșu.
In 1330, Basarab I stabilește curtea domnească la Câmpulung, localitatea căpătându-și statutul de târg, respectiv de oraș. În acestă perioadă orașul începe să se dezvolte, numai că mutarea curții domnești duce la stagnarea dezvoltării acestuia în perioada feudală și chiar la un regres în cea fanariotă. Începând cu secolul XIX orașul începe să se dezvolte din nou.  De-a lungul secolelor, orasul domina viata economica, mestesugaresca, culturala, politica a judetului Arges.
Inceputul sec XX, gaseste urbea in plina inflorire.  Relicve ale epocii gasim si acum, magazinul “La Mageanu” de la care personajul principal – Spirache Necsulescu din “Titanic Vals” isi cumpara palaria, este si acum in functiune in centrul aproape nechimbat al Campulungului.  Bulevardul cu copaci seculari pare ca asteapta damele cu palarii cu pene si domnii cu joben si cu baston sa flirteze elegant pe sub coroanele lor. Ar merita un carnaval care sa ne reaminteasca de acele vremi, cu trasuri, rochii lungi, muzica retro : ” La bulivar, birjar! ” De ce numai festivaluri medievale, unul de inceput de secol XX, nu ar fi potrivit?
Manastirea Negru Voda, situata la intrarea in oras dinspre Pitesti sau la iesirea spre Pitesti, a fost ctitorită în 1215, prin tradiţie de Radu Negru Voievod. A fost rezidită de Basarab I şi fiul său, Nicolae Alexandru; reclădită de Matei Basarab (1635-1636) când devine mănăstire şi sub Grigorie Dimitrie Ghica (după 1827). Biserica este repictată între 1955 şi 1957. Aici se află piatra funerară de pe mormantul lui Nicolae Alexandru Voievod (1364), casa domneasca din 1650, construita de Matei Basarab, Turnul Baraţiei din 1730; colecţie de icoane, alte lucrări de artă medievală.

Mănăstirea Nămăeşti şi casa memorială a lui George Topârceanu

În apropierea oraşului Câmpulung se află satul Nămăeşti cu mănăstirea cu acelaşi nume situată în apropiera drumului ce trece de-a lungul satului. Intrarea se face pe o poartă mare sculptată în lemn, iar drumul spre mănăstire urcă de la şosea şi se opreşte la baza câtorva seturi de trepte, destul de abrupte, care te duc până pe mica întindere pe care se află clădirea mănăstirii.

După ce urcatul treptelor s-a terminat răsuflarea îţi este răpită din nou de către priveliştea pe care o ai uitându-te în jur. De pe platoul pe care este aşezată mănăstirea Nămăeşti se poate observa o mare parte din sat şi câmpurile care îl înconjoară, o privelişte cu adevărat mirifică într-o zi senină.

 

Menţionată încă din secolul al XVI-lea, mănăstirea Nămăeşti are parte de legenda sa. Se spune că un cioban a fost vizitat în vis de către Maica Domnului chiar când se odihnea pe stânca în care astăzi este săpata bisericuţa. Se spune că Maica Domnului i-ar fi spus să sape în stâncă unde va găsi o mică încăpere cu obiecte bisericeşti şi o icoană. Ciobanul a săpat şi a găsit o mică încăpere de piatră cu obiectele bisericeşti şi cu icoana visată.

Se spune că icoana aceea este făcătoare de minuni şi aceasta se află chiar pe unul dintre pereţii mănăstirii.

Vizavi de mănăstire se află casa memorială a lui George Topârceanu. Este o construcţie tipic musceleană, cu demisol, etaj şi pridvor la faţadă. George Topârceanu şi-a petrecut o mare parte a vieţii în această casă. Camerele de la parter conţin diferite articole ce atestă munca şi creaţia poetului precum şi cărţi scrise de Topîrceanu redactate pe vremea sa, dar şi diferite manuscrise ale unor poezii cunoscute. De asemenea, camera din dreapta este aranjată aşa cum era biroul poetului, obiectele fiind chiar cele folosite de Topârceanu. Bibliotecile abundă de cărţi ale marilor clasici ale literaturii universale, iar alte câteva manuscrise sunt expuse pe masa lui de lucru.

Toate aceste lucruri ne-au fost prezentate de catre nepoata lui George Toparceanu. O fire vesela in care domnea un pic din spiritul poetului. Istorisirile ei sunt mai degraba povesti de familie decat un ghid scris invatat pe de rost. Spiritul poetic a iesit la iveala cu fiecare vers recitat din operele lui Toparceanu. O femeie deosebita cu un glas foarte melodios si cu un pic de nostalgie ce numai o ruda o poate avea.

Cabana Voina

Situata la 25 km de Campulung Muscel cu trecere prin comuna turistica Leresti, dispune de 140 de locuri de cazare in camere cu 2, 4, 6 paturi.

Cabana este dotata cu

– restaurant
– terasa acoperita
– bar de zi
– tenis de masa

la cerere se pot organiza excursii montane pe traseele muntilor Iezer – Papusa.

Monumentul Mateias
Mausoleul eroilor de la Mateias, amplasat la 11km de Campulung pe drumul national DN 73 a fost ridicat in cinstea eroilor care si-au pierdut viata in timpul luptelor de rezistenta din anii 1916-1918, in Primul Razboi Mondial pe culuarul Bran-Rucar-Campulung Muscel.
Mausoleul a fost ridicat dupa planurile arhitectilor Dumitru Ionescu-Berechet si State Balosin, de catre o antrepriza italiana din Campulung, incepand din 1928 cand s-au facut primele demersuri pentru construirea unui monument inchinat ostasilor romani cazuti la datorie in timpul luptelor de rezistenta din al doilea razboi mondial si 1935. Pictura in tempera a fost realizata de Olga Greceanu si infatisa unitatea Armatelor Aliate victorioase in lupta impotriva Germaniei si Austro-Ungariei.
Dupa terminarea edificiului, mausoleul a devenit o capela pentru cinstirea sufletelor si rememorarea faptelor de vitejie a ostasilor cazuti.

Despre eroii  argeseni cazuti in primul razboi mondial, organizatorii infotripului Domnul Dumitru Botila  si Doamna Cornelia Ghinea au publicat  doua lucrari remarcabile;
“DIAMANTELE ROMANIEI – PE AICI NU SE TRECE !” – Dumitru Botila –  faptele de arme ale combatantilor din Arges
“Poezii din transeele razboiului 1916 – 1918 ” – Cornelia Ghinea si Dumitru Botila – culegere de versuri scrise de soldatii argeseni in timpul primului razboi mondial
Am fost premiati cu cate un exemplar cu autografele autorilor in cadrul acestui inegalabil infotrip – lectie de turism, de istorie, de spirit civic si de patriotism local. BRAVO LOR – BRAVO ARGESENILOR!

Seara cu Mos Discovery.
Surpriza a fost Gabi Radu imbracat in Mos care a dat cucoanelor cadouri si le-a pus sa spuna poezii si sa cante. Ca la gradi. Dar, frumos. Eu, spre marea mea rusine, nu am stiut decat cateva versuri din “Vara la tara” a lui George Toparceanu. M-a ajutat Mosul care a recitat ca un actor toata poezia. Celelalte doamne insa au meritat cadourile, au cantat si au recitat cu talent. O seara de neuitat. Multumim Gabi Radu, multumim Domnului Botila care ne-a delectat cu o cina pescareasca, udata cu vin alb, demisec, din partea locului.

Infotrip Arges, 18 decembrie 2011 – a doua parte February 29, 2012

Posted by agentiaploutos in Pe unde ne-am plimbat..., Vorbe....
add a comment

  Pensiunea Dracula, este situata in localitatea Capatineni, pe DN 7C la 1 km de cetatea Poenari a lui Vlad Tepes, la circa 6 km de Barajul Vidraru si in apropiere de Transfagarasan si lacul Balea.

Intr-un cadru pitoresc si plin de istorie, Pensiunea Dracula dispune de 180 locuri de cazare in camere duble, triple si camere cu mai multe locuri dotate cu televiziune prin cablu, grupuri sanitare proprii sau comune, telefon, balcon si in 16 casute cu pat matrimonial, twin, cu 3 locuri, sau apartamente.

In restaurantul Pensiunii Dracula  cu o capacitate totala de 300 locuri si pe terase se pot servi delicioase preparate traditionale si cu specific zonal.
Pranzul nostru a fost servit de gazde imbracate traditional. Un brad inalt, stufos, impodobit cu dragoste ne veghea masa si ne intregea atmosfera de Sarbatori. Povestea bucatelor nu poate fi exprimata in cuvinte, un arsenal de arome si gusturi care ne-a invins orice rezerva. Exact cum spuneam, ca ne tachina  mereu Gabi Radu, oamenii din Arges pregatesc bucatele ca pe vremea bunicilor, nu aduc marfa cu E-uri de la supermarketuri cum patim in judetele de larga concentrare turistica (Prahova, Brasov). Eu nu am mai mancat atat de bine de cand traiau bunicile mele, Dumnezeu sa le odihneasca.
Camerele primitoare se preteaza taberelor de tineret. Patronii ne-au explicat ca o fundatie organizeaza pe tot parcursul verii tabere in cadrul carora copiii invata echitatie, alpinism, fac excursii montane, concurs de ciclism, de desen, tir cu arcul, cursuri de ecologie, etc.


          Unii dintre colegii nostri cu state vechi in turism au fost fascinati de camerele cu 6 – 8 locuri, gatite in rosu intens, care i-au dus cu gandul la petreceri private, ghidusii studentesti sau mici orgii.   Deh, “vrabia malai viseaza” – intre timp patronii ne explicau de ce au optat pentru camere cu mai multe locuri in care copiii sunt mai usor supravegheati mai ales ca la ei vin si copii de gradi. Taberele sunt pe diferite categorii de varsta si diverse optiuni, muzica, limbi straine, etc. Gandurile de orgie s-au stins asadar cu aceasta explicatie si a ramas doar satisfactia orgiei culinare !

Dupa popasul de pranz pornim spre Curtea de Arges.

Vizitam Manastirea Curtea de Arges. 

        Dintre  toate monumentele ce dadeau stralucire Argesului vechilor voievozi, se poate spune fara gres ca manastirea cladita de Neagoe Basarab (1512 – 1521) este cea mai insemnata constructie de arta si arhitectura bisericeasca. Pronaosul este amplu prevazut cu trei turle deasupra si 12 coloane la interior. Fatadele sunt impartite in 2 registre decorate cu panouri, rozete si chenare din piatra scluptata cu motive geometrice si vegetale de origine armeano-georgiana si constantinopolitana. Ne-am dus si ne-am inchinat la moastele sfintei Filofteia, sfanta adolescenta care vegheaza aceste locuri, iubita de localnici pentru bunatatea si smerenia de care a dat dovada in scurta viata.
Fantana Mesterului Manole ne-a amintit balada analizata in scoala, am vorbit de mitul bogumilic si de credinta balcanica a Raului care se impleteste cu Binele.


Biserica – Curta Domnneasca.

Veche cetate de scaun a Tarii Romanesti, resedinta primilor Basarabi adaposteste valoroase monumente de arta ce-i aduc faima de mare centru turistic, un adevarat muzeu al istoriei romanesti, realizat intr-un cadru pitoresc natural.
Scoase la iveala prin sapaturi efectuate intre 1911-1920 ruinele evoca puternic perioada in care orasul era capitala Tarii Romanesti. Curtea domneasca a fost refacuta in jurul anului 1330 o data cu zidirea in imediata apropiere a Bisericii domnesti.

Dupa incursiunea istorica, din nou turism. 

Pensiunea  “Casa domneasca”  – proprietatea de familie a D-lui Grecu unde ne intampina de data aceasta, D-na Grecu. Aici tema nu mai e acvatica ci PRINCIARA. Bun gust din nou, lux gandit nu coplesitor, caldura de casa boiereasca, fiecare lucru ales cu dragoste, din dragoste. Mai bine lasam prezentarea lor:

„Pe Arges in jos,
Pe un mal frumos….” ….
asa incepe si povestea Pensiunii Casa Domneasca****….

Nascuta din dorinta de a crea ceva unic si deosebit in „Orasul regilor” – asa cum ne place noua argesenilor sa ne numim orasul – Pensiunea Casa Domneasca**** a fost construita in anul 2007, in apropierea Bisericii Domnesti si a Ruinelor domnesti San Nicoara, pe o colina la poalele careia se intinde municipiul Curtea de Arges in toata splendoarea lui…
Numele pensiunii a fost inspirat de locul in care aceasta este amplasata, in chiar centrul istoric al primei capitale a Tarii Romanesti de la Curtea de Arges, atestata documentar la 1330. Dar, denumirea aleasa pentru Pensiunea Casa Domneasca****, sugereaza totodata si un anume standard la care ar trebui sa se astepte oaspetii care ne calca pragul.
Casa in sine, se doreste a fi altceva din punct de vedere turistic, o casa adevarata, intima si calda, primitoare si odihnitoare astfel incat oaspetii nostri sa se simta ca acasa.
Locul in care este amplasata Casa Domneasca****, in chiar centrul orasului (la o distanta de numai 150 m pana in piata publica din fata Curtii Domnesti), dar intr-o zona patriarhala, inconjurata de multa verdeata si extrem de linistita, pe o colina care da o tinuta impunatoare constructiei, imprima unicitate locatiei noastre. Aici, oaspetii nostrii au sentimentul ca sunt intr-o alta lume, mai pura, mai proaspata si lipsita de poluare, dar in acelasi timp incarcata de istorie.
Facilitatile moderne ale casei (piscina acoperita, jacuzzi, sauna, masaj, sala de fitness, internet wireless, televizoarele LCD), impreuna cu decorurile clasice, semineul si muzica ambientala, fac din Casa Domneasca**** locul ideal pentru odihna si recuperare dupa efectele provocate de stresul omniprezent in viata noastra.
La Pensiunea Casa Domneasca**** va astepata o atmosfera plina de caldura si eleganta, creata atat prin decorurile si materialele folosite, cat si de amabilitatea personalul nostru, astfel incat sunteti mereu tentati sa reveniti asa cum o fac cea mai mare parte a oaspetilor nostri care revin acum in calitate de prieteni..
Daca veti alege sa ne treceti pragul, suntem convinsi ca veti intelege de ce sloganul nostru este „Aici esti rege!”.

Nu stiu daca rege dar in mod sigur esti un oaspete primit cu dragoste.

Dupa acest lung si obositor drum, acasa la Cornul Vanatorului unde ne asteapta o cina imbelsugata.